Înainte de a mai porni încă un “război” cu copilul tău, ar trebui să te întrebi însă dacă nu cumva tu încerci să-l faci lui să-i pese pentru că ţie îţi pasă. Întreabă-te “Care este responsabilitatea mea?”, “Care este responsabilitatea copilului?”. Dacă, să zicem, copilul nu vrea să-şi facă temele, trebuie să îţi aminteşti că acestea sunt responsabilitatea lui. Responsabilitatea ta, ca părinte, este să-i atragi atenţia că temele sunt partea lui de viaţă, job-ul lui. Nici tu nu eşti plătit dacă nu te duci la serviciu şi nu-ţi faci treaba. Aşa că este datoria ta să-i prezinţi consecinţele în cazul în care nu-şi duce până la capăt sarcinile care intră în atribuţiunile lui. Atenţie, însă! Trebuie să-i explici de ce este important să înveţe, să-şi facă temele. Dacă nu faci asta, s-ar putea să-l induci în eroare şi să-i transmiţi doar că vrei să-şi facă temele pentru că îţi pasă ţie, nu pentru că i-ar putea folosi lui mai departe în viaţă. În plus, consecinţele nu sunt pentru a-l motiva. Ele sunt o urmare a alegerilor lui greşite.
De multe ori, părinţii se simt responsabili pentru viitorul copiilor lor. Viitorul copiilor sunt un rezultat al alegerilor lor. Succesul copiilor depinde în prea mică măsură de părinţi. Părinţii trebuie să-şi coordoneze copiii, să-i îndrume, nu să-i forţeze să facă alegeri pe care şi-ar fi dorit ei să le facă, la un moment dat. S-ar putea ca, pentru moment, copilul să-ţi facă pe plac, fie pentru a te face să te simţi mai fericit, fie pentru a scăpa de tine. Dar asta nu înseamnă că l-ai motivat!
Sunt copii şi copii. Şi unele lucruri care funcţionează la unii copii, la alţii n-au nici un efect. De aceea, trebuie să-ţi cunoşti foarte bine copilul. Să aplici mai multe tactici până când găseşti formula care să meargă mănuşă cu personalitatea copilului tău. Află de ce este mai puţin motivat copilul tău. Are câteva griji sau frustrări, e chiar disperat din anumite cauze? Poate chiar reacţia ta la lipsa lui de chef îl face mai nervos decât ar trebui să fie, iar de aici porneşte un întreg lanţ al slăbiciunilor care adânceşte lipsa de comunicare dintre tine şi copilul tău. Iar aceasta poate genera noi frustrări şi de o parte, şi de alta şi tot aşa.
Cum să-ţi inspiri copilul pentru a fi mai motivat? Iată câteva sfaturi care te vor putea ajuta.
1. Nu lăsa anxietatea ta să-l “motiveze”
Vei reuşi să-ţi motivezi copilul doar dacă îţi păstrezi calmul. Altfel, ei se vor concentra la cum să răspundă crizelor tale de nervi şi nu să descopere adevăratul motiv pentru care ar trebui să întrepindă o acţiune sau alta. Dorinţa ta de a-l forţa să facă ceva pentru că aşa vrei tu va adânci, de fapt, războiul pentru putere dintre tine şi copilul tău.
2. Inspiră-l
Fii un model pentru copilul tău. Dacă eşti prea obsedat de control, copilul tău va fi tentat să fugă în direcţia opusă când te vede. Gândeşte-te ce te-a inspirat pe tine pentru a-ţi seta obiective şi pentru a atinge scopurile. Nu forţa lucrurile pentru că rişti să-l motivezi să ţi se opună, nu să facă ceea ce trebuie.
3. Lasă-ţi copilul să facă propriile alegeri
Copilul are dreptul să facă alegeri. Dacă ia deciziile bune, are de câştigat. Dacă alegerile sunt greşite, va suporta consecinţele acţiunilor lui. Dacă, să zicem, nu prea are chef de teme, o consecinţă ar putea fi că nu va putea utiliza computerul. Şi îl poţi motiva spunându-i că va putea accesa calculatorul pentru perioada stabilită, de îndată ce îşi termină tema. Acest mod de a-l motiva este mult mai eficace decât să ţipi, să-i ţii predici nesfârşite sau să-l ameninţi că nu va folosi calculatorul dacă nu îşi face temele.
4. Pune întrebări care să te ajute să-l descoperi
Ce îl motivează pe copilul meu? Ce vrea de fapt copilul meu? Ce întrebări să-i pun pentru a-l ajuta să descopere şi să-şi exploreze pasiunile? Care sunt ambiţiile şi ţelurile copilului meu?
Fă un “pas în spate” şi observă-ţi copilul ca şi când ar fi o persoană oarecare, fără să te implici emoţional. Analizează ceea ce vezi. Apoi vorbeşte cu el şi află răspunsurile la întrebările de mai sus. Ascultă răspunsurile. Nu doar lucrurile care îţi convin, ci ceea ce îţi spune copilul. Respectă-i răspunsurile, chiar dacă nu eşti de acord cu ele.
5. Alege uşa pe care vrei să intri
Imaginează-ţi două uşi. Pe uşa numărul 1 intră părinţii care vor să-şi vadă copiii făcând lucrurile corecte în viaţă: să se trezească de dimineaţă, să meargă la şcoală, să înveţe bine, să îşi facă temele, să aibă succes. Pe uşa numărul 2 intră părinţii care îşi vor copiii interesaţi şi motivaţi să facă anumite, care vor să îi influenţeze să descopere lucrurile care îi interesează. Nu doar să facă lucrurile corecte, ci să-şi dorească să facă lucrurile corecte.
Pe care uşă, ai intra tu? Dacă intri pe uşa numărul 1, atunci pentru a-ţi atinge ţelul va trebui să împingi de la spate, să pedepseşti, să implori, să te plângi, să mituieşti, să linguşeşti.
Dacă alegi uşa numărul 2, atunci ar trebui să pui altfel întrebările. În loc de “Ţi-ai făcut tema azi?” să întrebi “De ce ai ales să-ţi faci tema azi şi nu ieri?”, “Am observat că ai ales să nu îţi faci tema la geometrie ieri, dar văd că pe cea de la istorie vrei să o faci de azi. Ce te-a determinat să faci asta?” Acest tip de investigaţie te va ajuta pe tine, dar şi pe copilul tău, să descoperiţi ce anume îl motivează şi îl atrage.
6. Nu e vina ta
Aminteşte-ţi întotdeauna: nu e vina ta că ai un copil mai puţin motivat. Nu o lua personal. Dacă faci asta îl forţezi şi mai mult să ţi se împotrivească. Dacă într-o oglindă te uiţi de aproape, nu prea ai imaginea de ansamblu. Însă, cu cât te îndepărtezi mai mult, cu atât ai o imagine mai clară a realităţii. De multe ori suntem atât de implicaţi în viaţa copiilor noştri încât ne este foarte greu să-i vedem ca pe o persoană separată. Ei sunt, totuşi, o persoană separată, nu suntem una şi aceeaşi fiinţă. Dacă vei sta suficient de departe de copilul tău, nu numai că îl vei putea înţelege pentru că îl vezi din altă lumină, ci îl încurajezi şi pe el să se descopere pe sine, să afle adevărul EU, să descopere acele lucruri care îl determină să acţioneze.
Totuşi, va trebui să ştie că, în viaţă, mai sunt şi lucruri pe care, chiar dacă nu eşti motivat să le faci, trebuie să le faci. Chiar dacă urăşte să-şi facă curat în camera, e de datoria lui să o facă. Şi dacă încearcă să scape de “chin” prin tot felul de tertipuri, trebuie să intervină consecinţele.
sursa
